Mamiferele marine din Marea Neagra
Mamiferele marine reprezinta o caracteristica speciala a faunei Marii Negre. In trecut in dreptul litoralului romanesc erau mentionate 4 specii din aceasta categorie: foca de Marea Neagra sau foca sihastru (Monachus monachus) si trei specii de delfin.
In prezent, foca este disparuta din dreptul litoralului nostru. Semnalari ocazionale mentioneaza insa aceasta specie in unele zone situate in fata coastelor romanesti, insa necesitatile ecologice deosebite ale focii ca si faptul ca sudul litoralului nostru este intens antropizat, fac ca prezenta ei sa fie exclusa.
Foca sihastru (Monachus monachus)
Cele 3 specii de delfin, marsuinul (Phocaena phocaena), afalinul (Tursiops truncatus) si delfinul comun (Delphinus delphis) sunt singurele specii care patrund in Marea Neagra. Larg raspandite in trecut, efectivele celor 3 specii au cunoscut un declin drastic in ultimele decenii ale sec. XX. Aceasta s-a datorat impactului generalizat asupra resurselor trofice si a mediului marin in general, alaturi de vanarea directa, in ciuda conventiilor internationale existente, pe care unele dintre statele riverane Marii Negre nu le-au ratificat. La ora actuala numarul de delfini este estimat la cateva zeci de mii de exemplare. S-a constatat si modificarea raportului numeric al celor trei specii de delfini din Marea Neagra, delfinul comun a dominat ca numar pana la inceputul anilor ’60 ai sec XX, cand a fost inlocuit de marsuin, ajungandu-se ca in ultimii ani sa se constate ca suprematia apartine speciei Tursiops truncatus.
Marsuinul (Phocaena phocaena)
Afalinul (Tursiops truncatus)
Delfinul comun (Delphinus delphis)
Foca sihastru (Monachus monachus)
Mai este numita: foca calugar, foca cu burta alba sau vaca de mare.
Este una din cele mai mari specii de foci din lume. Cantareste peste 250 kg si are 2-3 m lungime. Numele speciei vine de la felul in care arata foca, care pare, ca poarta rasa unui calugar. Blana de pe spatele focilor este maro inchis, uneori neagra, iar cea de pe burta are culoarea galbena.
Sunt foarte bune inotatoare si se scufunda foarte bine. Inoata atat de bine incat se pot intrece cu rechinii. In apa stau in colonii care au aproximativ 20 de specimene, dar pe uscat ele traiesc mai mult singure. Nu migreaza pe distante mari. Foca sihastru se hraneste in regiunile de coasta cu o mare varietate de peste, precum si cu meduze. Ele isi cauta hrana pana la 30 m (uneori poate atinge 70 m) adancime.
Perioada dintre doua nasteri este de 13 luni, iar gestatia dureaza 11 luni. Dupa ce femela naste, se ascunde impreuna cu puiul in pesteri pustii de pe tarmurile marii sau pe plaje , unde isi hraneste si isi creste progenitura pana la varsta de 6 luni. In aceasta perioada mama se hraneste numai cu grasimea pe care a acumulat-o, ea nelasandu-si puiul singur, nici macar pentru a se hrani.
Focile sihastru sunt animale sedentare. Habitatul tipic pentru aceste animale este reprezentat de pesterile subacvatice si plajele linistite. In trecut foca sihastru ocupa teritorii vaste. In jurul anilor 1930, cea mai mare colonie de foci sihastru din Marea Neagra, aproximativ 120 de exemplare era localizata in zona Capului Caliacra (Bulgaria). Astazi cateva colonii de foci sihastru se mai gasesc in Marea Mediterana, Marea Marmara, Marea Neagra, precum si de-a lungul coastelor Africii de Nord-Vest.
Percepute ca si concurenti pentru aceiasi sursa de hrana, focile sihastru au fost omorate deliberat de catre pescari. Alte motive pentru declinul speciei sunt distrugerea habitatului si poluarea. Acum foca sihastru este considerata o specie pe cale de disparitie. Se estimeaza ca astazi mai traiesc sub 500 de exemplare. Multi specialisti considera ca Monachus monachus nu are viitor in Marea Neagra din cauza faptului ca tarmurile acesteia sunt prea populate. Ei spera ca tarmul Anatoliei (Turcia) , care are numeroase pesteri pustii si grote submarine, ar putea constitui refugiul ultimelor foci sihastru din Marea Neagra.
Marsuinul (Phocaena phocaena)
Marsuinul (focena sau porcul de mare) este cel mai mic cetaceu din Marea Neagra.
Este un animal sociabil care traieste in grupuri mici de 10-15 exemplare, rareori mai numeroase.
Corpul este fusiform, mai gros in zona pieptului, iar lungimea marsuinilor din Marea Neagra este de 1,35-1,6 m (spre deosebire de marsuinii din Marea Mediterana a caror talie atinge frecvent 1,8 m). Greutatea medie a marsuinului din bazinul pontic este de cca. 40 kg, greutatea maxima atingand 65 kg.. Femelele sunt mai mari decat masculii. Botul este oarecum obtuz, iar ochii sunt mici si dispusi lateral. Pe fiecare maxilar are un numar de circa 50 de dinti, in general latiti catre varf. Are 4 aripioare inotatoare, din care 2 pectorale, una dorsala triunghiulara si prea putin recurbata si una codala, relativ mica in raport cu marimea corpului. Culoarea variaza de la negru-cenusiu lucitor pe spate, la alb-gri pe abdomen, pe flancuri aceste culori se intrepatrund cu neregularitate.
Marsuinii sunt ihtiobentofagi, hranindu-se cu pesti si nevertebrate (cambula, calcan, guvizi, aterina, gasteropode etc.). Se poate scufunda pana la adancimea de 20 m.
Ating maturitatea sexuala la varsta de 3-4 ani. Imperecherea incepe in luna iulie si dureaza pana in octombrie. Perioada de gestatie este de aproximativ 9 luni iar lungimea puiului la nastere variaza intre 60 si 80 cm si este alaptat intre 4 si 6 luni. Longevitatea este estimata la 16 ani.
Marsuinii din Marea Neagra fac incursiuni primavara in Marea Azov, si in Marea Marmara de unde revin in septembrie. In noiembrie si decembrie sunt intalniti in dreptul gurilor Dunarii. Grupuri razlete de marsuini sunt intalnite la sud de Constanta pana la Costinesti la adancimi reduse in apropierea litoralului. Uneori intra in porturile Constanta, Mangalia si Midia.
Afalinul (Tursiops truncatus)
Afalinul (delfinul cu bot ca de sticla sau delfinul cu bot gros) este probabil cel mai cunoscut cetaceu din cauza raspandirii lui, in rezervatiile marine si centrele de cercetare, aceasta specie fiind foarte flexibila in comportament.
Este un delfin relativ robust, de obicei avand un rostru scurt si butucanos (de aici si denumirea englezeasca de “bottleenoise”-delfin cu nasul ca o sticla), cu maxilarul inferior mai lung decat cel superior, iar pe fiecare maxilar se afla 40-52 de dinti tronconici si bine ascutiti. Afalinul (ca si delfinii albi) are o mai mare mobilitate cervicala, fata de oricare alt delfin, pentru ca 5 din cele 7 vertebre ale gatului nu sunt sudate. Culoarea acestui delfin variaza considerabil, dar in general este de la brun cenusiu inchis, spre negru, cu reflexe violacee pe spate, pana la cenusiu deschis, aproape alb, pe burta. Capul si botul sunt,de obicei, mai inchise la culoare. Deasupra ochilor are cate o pata cenusie, rotunda. Inotatoarea dorsala este inalta si curbata aflandu-se aproape de mijlocul spinarii. Lobii inotatoarei codale sunt lati si curbati avand o crestatura mediana adanca. Aripioarele laterale sunt de marime mijlocie si ascutite. Are lungimea corpului cuprinsa intre 2,5-3,8 m masculii si 2,3-3,2 m femelele. Greutatea exemplarelor mature poate ajunge pana la 400 kg, greutatea medie fiind de circa 180 kg.
Viteza pe care o ating este de 30 km/h. Pot ramane in imersiune 15 minute, timp in care isi reduc pana la jumatate viteza ritmului cardiac. Se orienteaza prin ecolocatie (emit ultrasunete la fel ca liliecii). Pot vedea in apa pana la o distanta de 2 m. Ii lipseste simtul mirosului, compensat de un simt tactil deosebit de sensibil, datorita receptorilor din piele.
Comportamentul de hranire este divers mergand de la eforturi coordonate de a prinde hrana, hranire asociata cu pescuitul uman, pana la a urmari pestele in bancurile de pe fundurile apelor. Un delfin adult poate consuma intre 8-15 kg de hrana zilnic. Afalinul se hraneste cu peste, calamari crustacee etc.
Masculii ajung la maturitate sexuala la varsta de 11 ani iar femelele la 5-7 ani. Perioada de gestatie este de 12 luni. Nasterea poate avea loc in tot timpul anului, cu perioade de apogeu, in unele zone, in timpul primaverii. Puii sunt alaptati pana la varsta de un an, si stau cu mamele lor pana la trei ani, invatind sa prinda peste, precum si alte lucruri importante. Traieste pana la varsta de 25-30 de ani.
Delfinul Tursiops este raspandit in toata lumea, in ape tropicale si temperate, absent doar la 45° spre poli in ambele emisfere. Ei sunt frecvent vazuti in porturi, lagune, estuare si gurile de varsare ale unor rauri. Se pare ca sunt doua ecotipuri: o forma de coasta si o forma de larg. Densitate populatiilor pare sa fie mai mare langa tarmuri. Studiile biochimice ne dau acum, mai multe informatii despre relatiile intre ecotipuri. In unele arii delfinii au zonele de habitat limitate, in altele sunt migratori, in general ajungand foarte departe.
Bazat pe un numar de studii al populatiilor din apropierea tarmului, Tursiops pare sa traiasca in societati deschise. Legatura dintre mama si pui si alte asocieri poate fi foarte puternica, dar indivizii pot fi vazuti de la o zi la alta cu o varietate de asociati diferiti. Marimea grupurilor este de obicei mai mica de 20 de indivizi in apropierea tarmului, dar in larg au fost vazute grupuri de mai multe sute de exemplare.
In zona litoralului romanesc cel mai frecvent a fost intalnit in zona Gura Portitei, pe adancimi cuprinse intre 35-45 m si in zona lacului Techirghiol pe adancimi cuprinse intre 30-40 m. Primavara se apropie foarte mult de tarm, intrand uneori dupa hrana in incinta portului Midia.
Delfinul comun (Delphinus delphis)
Delfinul comun traieste in toate apele marine, temperate si tropicale. Este intalnit de obicei in zonele de larg, in grupuri, uneori de pana la 150 de exemplare. In Marea Neagra este prezent in apele teritoriale romanesti tot timpul anului.
Modelul coloristic al delfinilor este cel mai complex intalnit la cetacee. Spatele este gri inchis spre negru, de la varful capului spre coada inchizandu-se intr-un V pe ambele parti sub inotatoarea dorsala. Partile laterale sunt gri-deschis spre coada si galben-bronz de la inotatoarea dorsala spre cap, formand un model de clepsidra. Abdomenul este alb. In jurul ochilor se gasesc cercuri de culoare inchisa legate intre ele printr-o linie neagra care traverseaza capul prin spatele rostrului si o alta dunga de la falci pana la inotatoare. Inotatoarea dorsala este triunghiular-curbata. Ea este ascutita si localizata in mijlocul spatelui si este de culoare neagra spre gri-deschis cu marginea neagra. Inotatoarele pectorale sunt lungi si subtiri si usor curbate sau ascutite. Inotatoarea codala este ascutita la varfuri cu o mica crestatura in centru. Delfinul comun poate ajunge la dimensiuni de 1,80-2,60 m si o greutate de la 75 kg pana la 135 kg.
Viteza maxima este de 40 km/h. Delfinii comuni se propie de coasta mai ales vara, in luna august. Se grupeaza in grupuri de 10-15 indivizi, in cupluri sau exemplare izolate.
Sunt ihtiofagi si vaneaza in grup. Se hranesc cu pesti pelagici de talie mica, sprot, hamsie, stavrizi etc. Delfinii comuni au fost vazuti lucrand in grupuri pentru a aduna pestele. Ca multe alte specii de delfin, delfinul comun se foloseste de activitatea umana, hranindu-se cu pestele care scapa din navoade sau este aruncat de pescari.
Delfinul comun ajunge la maturitate sexuala la varsta de 3-4 ani, cand atinge lungimea de 1,8-2 m. Perioada de imperechere dureaza 5-6 luni, iulie-decembrie, iar perioada de gestatie este de 10-11 luni. Puii se hranesc cu lapte matern doar 5-6 luni, dupa care incep sa consume pesti mici care traiesc in carduri, la fel ca si adultii. Durata maxima de viata a speciei este de 30 de ani.
Surse bibliografice (informatii, note, texte, imagini):
Conf. Univ. Dr. Marius Skolka – Raport de cercetare nr. 880/2004, Evaluarea biodiversitatii Dobrogei, Universitatea Ovidius Constanta
Mitica Georgescu – Mamiferele salbatice din Romania, Editura Albatros, Bucuresti 1989
Mediterranean monk seal Monachus monachus www.pbase.com
Foca de Marea Neagra www.descopera.ro
Cum au disparut focile din Romania www.romanialibera.ro