Buretii de mare

Buretii de mare (Spongierii)

    Increngatura Porifera – Relativ putin cunoscuta, fauna de spongieri a Marii Negre cuprinde un numar redus de specii, din care cea mai mare parte au o situatie nesigura. Dominante in acest grup sunt specii atlantic-mediteraneene de clima rece, bine adaptate regimului termic al apelor pontice si care suporta o salinitate scazuta.

   Spongierii sunt animale imobile cu o structura simpla, care pastreaza un mare numar de trasaturi de primitivitate. Cu toate acestea grupul este extrem de specializat si foarte bine adaptat unui anumit tip de viata si hranire.

   Spongierii sunt cele mai primitive metazoare, cu corpul spongios, datorita elementelor de schelet continute. Larg cunoscut, spongierul Euspongia officinalis, cu diametrul coloniei de pana la 15-25 cm, comun in Marea Mediterana, era exploatat in trecut (si astazi intr-o mai mica masura, in scop turistic) ca burete de baie, scheletul fiind alcatuit preponderent din fibre de spongina.

 Spongieri exploatati in scop comercial

    Denumirea grupului vine de la numarul mare de pori existenti pe suprafata corpului, numiti ostia, care sunt strabatuti in permanenta de un curent de apa care circula in interior spre o camera larga numita spongocoel si care  in final, iese prin niste deschideri largi, numite oscula. Apa furnizeaza spongierului resturi de animale sau plante cu care se hraneste si oxigenul necesar respiratiei.
   Corpul spongierilor are o organizare de tip celular. Ei nu au nici o structura care ar putea fi considerata organ. Celulele spongierilor, de diferite tipuri, indeplinesc o varietate de functii ale corpului si par sa fie mult mai independente unele fata de celelalte decat celulele altor animale. In general corpul acestora este format din doua  foite embrionare, ectodermul si endodermul, intre care se gaseste o patura gelatinoasa, numita mezoglee.
    Forma corpului este foarte diversa: unele specii sunt ramificate arborescent, altele au forma de cupa sau se intind pe substrat ca o crusta.
    Scheletul spongierilor sustine mecanic celulele si intr-o mai mica masura asigura protectia animalului, facandu-l necomestibil. Scheletul este alcatuit din doua componente: spiculi de natura calcaroasa (calcit) sau silicioasa (opal) si fibre de spongina, o substanta organica flexibila. Spongina este elementul caracteristic acestui grup, asemanatoare ca structura cu keratina din par, pene, unghii sau cu chitina din exoscheletul artropodelor.
    Spongierii au un sistem unic de hranire printre animale. Poriferele nu au gura. In locul acesteia, prin porii fini din peretii exteriori, este absorbita apa care patrunde in interiorul buretelui. Celulele din peretii spongierilor numite coanocite, filtreaza hrana din apa in timp ce aceasta este pompata prin corp, dupa care este eliminata prin deschiderile mai mari (oscula). Curentul de apa din spongier este unidirectional, fiind condus de miscarile flagelilor care captusesc suprafata camerelor conectate printr-o serie de canale. In general, spongierii se hranesc filtrand bacteriile sau fragmentele organice minuscule care se gasesc in apa care trece prin ei. Unii spongieri pot gazdui simbioti fotosintetizatori de tipul algelor verzi, dinoflagelatelor sau cianobacteriilor de la care pot primi nutrienti. Exista si un mic grup de spongieri carnivori, care se hranesc capturand mici crustacei.
    Reproducerea spongierilor se realizeaza fie asexuat, prin stolonizare si inmugurire, fie sexuat prin formarea de oua in urma fecundatiei. Oul se transforma intr-o larva capabila sa inoate. Antrenata de curent in afara cavitatii centrale a spongierului, aceasta se fixeaza ceva mai departe si da nastere unui nou spongier.
    O trasatura specifica a spongierilor este marea capacitate de regenerare. Un spongier rupt in mai multe bucati va da nastere la toti atatia spongieri noi. In perioadele nefavorabile spongierii genereaza formatiuni de rezistenta, numite gemule sau sorite, care izoleaza in interior celule germinative si celule incarcate cu substante nutritive. Aceste structuri de rezistenta raman pe fundul apei si dupa ce conditiile de mediu revin le normal, din celulele germinative se regenereaza un nou spongier.
    Spongierii traiesc pe o gama larga de substrate din mediul acvatic. Ca organisme filtratoare, reprezinta o grupa raspandita in apele putin adanci.

   Principalul criteriu sistematic de clasificare este reprezentat de structura scheletului. In functie de tipul dominant de elemente de schelet se disting trei grupe taxonomice de spongieri: Calcarea, Demospongiae si Hexactinellida.

    Clasa Calcarea (Calcinospongiae) - cuprinde specii marine, la care scheletele sunt constituite din carbonat de calciu. Talia acestor spongieri este mica, de la cativa mm la cativa cm. Sunt incolori, rar colorati brun-roscat.

   Clasa Calcarea, Ordinul Heterocoela, Familia Sycettidae.

Sycon ciliatum

  Este reprezentantul acestui grup in Marea Neagra. Are cca. 1-2 cm, culoarea hialina si este intalnit frecvent in biocenoza cu Modiolus phaseolinus, intre 30-80 m adancime. Osculul este inconjurat de spiculi lungi, iar din ectoderm se evidentiaza spiculi monaxonici.

   Clasa Demospongiae - in acest grup sunt incluse cele mai multe specii de spongieri actuali, cu mai multi osculi, cu structura foarte complicata si cu schelet eterogen format din macro si microsclerite silicioase de diferite forme si din fibre de spongina care domina scheletul.

   Clasa Demospongiae, Ordinul Hadromerida, Familia Suberitidae.

Suberites carnosus

  Este o specie din Marea Neagra prezenta si in dreptul coastelor romanesti.

    Clasa Demospongiae, Ordinul Hadromerida, Familia Clionidae - cuprinde spongieri capabili sa secrete substante acide cu ajutorul carora isi sfredelesc galerii in interiorul cochiliilor de bivalve sau gasteropode. La exterior raman doar osculii, ca niste mici papile ascutite, rozee, de 2-3mm. Din aceasta familie, in Marea Neagra este frecvent spongierul Cliona vastifica.

Cliona vastifica

     Clasa Demospongiae,Ordinul Halichondrida, Familia Halichondridae.

Halichondria panicea

    In Marea Neagra este intalnit sub 10 m adancime. Specie petricola, infralitorala, este relativ rar in dreptul litoralului romanesc.  Colonia are aspect variat, prezentand prelungiri verticale tubulare care poarta in varf cate un oscul. Culoarea coloniei este verzuie sau galben-verzuie.

    Clasa Hexactinellida - cuprinde specii exclusiv marine, cu schelet silicios. Spongierii din acest grup populeaza fundurile adanci ale marilor si oceanelor, fiind intalniti la adancimi de 200-5000 de metri sau chiar mai mult. In Marea Neagra acest grup taxonomic nu este reprezentat.